intr-adevar...cred k toata lumea are cate o perioada mai naspa cand nu are chef d nimeni si nik, dar nu trebuie sa se ingroape atat d mult in durere/trecut incat sa faca din asta un stil de viata. persoanele depresive au, in general, nevoie d psiholog si d "tratament". D c naiba trebuie sa fim atat d naivi si sa le facem p plac celor kre ne ranesc? vb lu' LadyCryDemon: " nu e dracul atat d negru"...chiar dak uneori ne simtim k naiba, cu moralul la pamant, ar trebui sa avem grija d noi (ma refer la "emo") si sa incercam sa vedem partea plina a paharului (ex: yes! m-a parasit. acum pot sa fac c vreau! sau...oricum nu imi placea cum manca')...

Depresia nu este acelasi lucru cu tristetea, aceasta desfasurandu-se pe perioade indelungate, afectand viata sociala, capacitatea de munca, parerea despre trairea vietii, starea de sanatate. O stare depresiva se poate intinde pe perioade prelungite de timp sau poate fi formate din reprize depresive, stari care vin si trec insa care afecteaza persoana la fel de mult pe cat este aceasta afectata de perioada depresiva indelungata. Numeroase sunt cauzele acestei boli (pentru ca este pana la urma o boala psihica), dar cele care pot cauza aparitia bolii in perioada adolescentina/tineretii sunt: unele medicamente, tulburari hormonale, dezechilibre chimice, factori de stres major (cum ar fi moartea unei persoane apropiate) sau factori de stres cronici (saracia, probleme familiale etc), presiuni din partea societatii sau a celor de aceeasi varsta, consumul de alcool si substante ilegale, SPM(la fete) cronic. Simptomele probabil sunt cunoscute (stari de tristete intense, pierderea interesului pentru viata ducand chiar la dorinte de sinucid, cresterea duratei de somn, plans facil etc).
Depresia duce si la dorinta mutilarii, psihoze.
Tratamentul se poate reduce la luarea unor antidepresive, dar in cazul in care depresia este mai grava sunt necesarea sedinte terapeutice cu un specialist.

prima criza depresiva am avut-o prin clasa a VII-a, starea depresiva durand aproape 9-10 luni. anul acesta, in iarna, am avut timp de 6 luni o astfel de stare, mai puternica decat prima. in ambele situatii am avut ganduri de suicid care au esuat din diverse motive. in prezent, evit cat pot de mult perioadele mai triste sau in care ma infurii pentru a evita o alta izbucnire.

depression? i've seen it, experienced it, spent most of my life with it. si acum suntem prieteni buni.
ne cunoastem asa de bine incat it has a life of its own si stam de vorba des.
la de cate ori am fost refuzat sau am fost heartbroken e ceva de inteles.
bn se mai opreste din cand in cand, atunci cand o fata raspunde la sentimentele mele, but that doesn't happen very often.
so, depression has given me a quick temper, i hate being in big crowds, i don't go out much and i usually retreat in my stories, as some of you know.
my stories are my life, in my writing i find comfort and relaxation. that and marilyn manson or rammstein or metallica or... you get the point.

ahh depresi ....eu nu cred ca mai e cazu sa zic pentru ca,cris stie ft bine ce parere am eu despre ele oricat de depresiv as fi si oricat de greu mi`ar fi....imi place sa gandesc ca au rostu lor si ca mama draq asta este ma apuca dar imi trece repede si daca nu imi trec incepe o lupta cu mine ceva in genu "in.... de om revinotzi o data ca poti pentru ce sa te oftici cand poti sa te calmezi si sa remediezi situatzia!!!" nu mi`a placut niciodata sa ma las afectat de problemele din jur desi uneori e greu sa treci peste ele totusi trebe sa nu te lasi afectat e spre binele tau tot timpu tre sa fi limpede la mine sa nu te duci ....pe apa sambetei

depresia.... nu e un mod de viata...desi poate fi transformata de unii intr-un mod de viata...toti trecem prin asa ceva,dar important e sa nu lasam emotiile negative sa ne stapaneasca....dak nu mai punem la suflet fiecare gest sau cuvant care nu ne comvine si dak nu mai suferim din nimicuri...depresia nu va ma exista..

din pacate, am ajuns la doctor din cauza unor dureri de stomac,de cap si ameteli....
docotorul ,prima intrebare care mi-a pus-o a fost: cum stai cu nervii?si acum vreo 3 sapt stateam oribil cu nervii...i-am explicat,si a dat-o p mama afara din cabinet si am inceput sa vorbim
si am ramas socata de ce a putu sa imi eplice
pe sistem nervos,din cauza unei depresii pe care nu prea o mai constientizam,creierul meu a inceput sa isi faca de cap prin bulimie si inceput de gastrita...

acum vreo 2 ani mi s-a mai intamplat asta si mi se mai intampla p sistem nervos,sa imi amorteasca mana dreapta si depinzand de stadiul nervos kiar si piciorul,dar niciodata nu s-a ajuns asa departe...
concluzia la povestea asta e: depresia poate deveni un mod de viata fara sa iti dai seama,nu doresc nimanui asta,mai ales ca acum trebuie sa iau si tratament antidepresiv....deci aveti grija...

p.s: spre fericirea mea am revenit la normal,sunt happy,chiar sunt sigura k nu mai e nici o depresie,insa tratamentul trebuie sa il iau altfell are efecte adverse....si...si mai bine,nu mi-am revenit de la tratament,ci cu ajutorul eor din jur

pff e greu cu depresiile astea...eu d obicei sunt o fire foarte vesela da si knd ma deprim e jale...nu am chef d nimik (nu mai zic d scoala nici atat), as sta sa ascult muzik trista si sa plang pana nu mai pot...knd sunt deprimata ma si enervez rpd din tot felu d tampenii si imi vars nervii p cn apuc imi ia ceva timp sa-mi revin, da' oricum incep sa am experienta sa ma prefac k's bine, incerc makr sa zambesc (deci dak stau bosumflata e grav)...da asta-i viatza, nu a spus nimeni k va fi usora deci trebuie sa mergem mai departe ...noi sa fim sanatosi a si apropo d chestia cu cei emo: au doar un stil mai ciudat d a se imbrak, coafa,etc da asta nu inseamna k sunt tot timpul deprimati

nu stiu...uneori apar repede,fara sa iti dai seama...la fel ca dragostea...eo azi dimineata nu imi incapeam in piele de fericire si acum mai am putin si plang...nu stiu ce m-a facut sa fiu asa...nu am facut nimic eo...eo...eo doar nu l-am vazut azi p danny....krek m-am indragostit fara sa stiu....dar e doar o perioada

Doh..am perioadele mele cand nu pot sa fiu happy...nu am chef de nimic..nu mananc...nu beau apa (suc ..bere)..si tin destul de mult..si un singur lucru poate sa ma bine-dispuna: Alex...unul dintre cei mai buni amici ai mei..are tot timpul acel ceva care ma bine`dispune..si crede`ti ma..pe el nu pot s fiu supy deloc..desi am 376 d motive s fiu
Aaaa..si...daca sunt prea bine dispusa...dupa cateva ore nu am chef de nimic si incep sa rad..si invers..dk sunt prea prea prea supy...dupa ce imi trece...1 saptamana rad incontinuu

in cazul meu depresiile sunt destul de dese si cand incep greu mai scap de ele ultima stare depresiva am avuta in vara asta si a tinut cam 10 luni si pot sa spun ca nici acum nu miam revenit inca din ea. momentan iau antidepresive si am incercat de cateva ori sa mer la un specialist dar nu a avut nici un efect asa ca am renuntat la terapie si continui doar cu antidepresivele

omoara specialistul, o sa te simti mult mai bine

wai tati da esti dus rau )

da iti dau dreptate intr`un anumit fel..incearka sa injuri specialistul..fa`i ceva..loveste`l..da nu`l omori...

De la o perioada ..sunt shy` eu k tine black_rose