ce romantic... 8->

c tare...

19 – Examenele

Saptamanile au fugit repede, prea repede si perioada examenelor ii lua pe toti pe neaspteptate. Cei din anul intai erau cei mai nervosi pentru ca ei aveau cele mai multe examene si invatasera cel mai putin, fata de restul. Dar nici ceilalti nu stateau mai bine si intreaga scoala era plina de studenti care se grabeau de la o clasa la alta, incercand sa mai invete ceva prin pauze.
Ca si ceilalti, Kime invata pe apucate, dar Ayume era tot timpul cu ochii in carti. Desi era cea mai buna din clasa, Ayume repeta pe rupte. Lui Kime, de asemenea, ii pieri cheful de uitat pe fereastra si de visat. Nici chiar sa il vada pe Ryuga nu mai putea. Cand se vedeau, se salutau, se pupau pe obraji si se desparteau. Starea aceasta nu ii placea lui Kime dar era spre folosul ei.
Profesorii erau mai stricti ca niciodata si ii testau tot timpul cu intrebari aleatorii din lectiile trecute sau cu un mic test, care desii nu era trecut in catalog, le arata cat stiau ei de fapt si de fiecare data cand cineva lua o nota mica, se lasa cu scandal. Ce era cel mai rau era ca si directorul participa la unele ore ca sa-i verifice atat pe studenti cat si pe profesori, cea ce ii facea pe profesori si mai agitati decat elevii lor.
Kime nu parea in apele ei. Intotdeauna stia raspunsurile lectiilor si lua note bune la teste. Desi in timpul anului ea nu parea interesata de scoala, acum parca ii pieri cheful de notele de 2 si se puse cu burta pe carte. Ayume invata si mai mult decat ea. Era foarte atenta la ore deasemenea si mereu isi nota cate ceva in plus despre lectie. Directorul le observa pe cele doua fete imediat, dar paru ca nu vedea pe nimeni cunoscut si se uita la profesor. Asta facea elevii atenti, iar profesorii stresati.
Saptamanile trecura repede si incepura examenele. Pentru cei din anii mai mari erau doar o amintire de ce patisera in anii precedenti, doar ca mai stresant pentru ca trebuiau sa tina minte mai multe ca ultima data. Cat despre cei din primul an era cel mai stresant moment de pana acum si unii incepusera sa planga dupa examene din cauza ca se temeau de ce note aveau sa primeasca.
Dupa examenul la transformari, Kime privea fereastra si se gandea.Vazand-o astfel, Ryuga se duse spre ea si o saluta. Kime zambi apoi saluta si ea. Ryuga intreba: „Doar nu iti faci griji din cauza examenelor, nu?”
Kime parea putin ingrijorata de nota. Desi invatase mult nu se putea abtine sa nu se gandeasca ca nu va trece. Intr-o pauza, privind catre fereastra, incepu sa se gandeasca la parintii ei. Ryuga observa cum ii curgea o lacrima de pe fata si ii spuse: „Examenele sunt grele, dar nu cred ca ar trebui sa-ti faci griji.”
"Nu la asta ma gandeam..." spuse incet Kime.
„Dar la ce?” o intreba punandu-si mana pe umarul ei si apropiindu-se de ea ceva mai mult.
"La parintii mei"spuse ea cu ochii inlacrimati.
„Inteleg... e greu sa nu poti sa-ti mai vezi parinti, dar daca as fi in locul meu m-as bucura. Ai un gol in inima, dar o sa incerc sa-l umplu.”
Kime zambi si isi sterse fata: "Si cred ca o sa reusesti"
Dupa cateva saptamani, perioada examenelor trecu, desi lasase in urma cateva inimi frante. Kime si Ayume isi luasera amandoua toate examenele, poate nu cu cele mai mari note, dar cel putin le trecusera.
In timp ce Kime se bucura de notele ei, Ayume parea ingrijorata. Kime o intreba: "De ce esti ingrijorata?Doar ai trecut examenele!"
„Da... dar as fi preferat daca as fi avut note mai mari,” se planse Ayume.
"Off...nu ar trebui sa iti faci griji in privinta asta.Doar ai trecut clasa ce mai?”
„Tie iti e usor sa vorbesti, tu esti fericita ca o sa ai mai mult timp de petrecut cu Ryuga.”
"Ayume,nu de asta sunt fericita...doar am trecut clasa...cred ca de asta sunt fericita"spuse Kime mai serioasa
„Da... sunt sigura...” zise Ayume zambind. „Vorbind de lup!” adauga aratand spre Ryuga ce statea pe o banca in gradina.
"Mda...vorbind de lup.Ayume,nu stii cat a luat el la examene?"intreba aceasta zambind
"Tu glumesti nu? Ryuga le-a trecut cu brio ca in fiecare an."
Kime isi dadu o palma incet peste cap si o lua pe Ayume de brat.Impreuna mersera spre campusul lor.

examene cine nu le uraste si nu le considera stresante :-<
a mai sunt exeplare...tocilarii
se apropie de sfarsit poveste nu ?!

off...vroiam sa sa'mi spun parerea dupa c se termina toata povestea dar a trebuit sa spun acum...
felicitari amandurora...bineinteles, d la crow nu ma asteptam la mai putin si ally a trecut d la draco la vampiri ...imi place mult povestea...desi...e genul clasic...ea s muta intr'o scoala noua, e o tipa kre nu o suporta, s indragosteste d ea cel mai tare baiat din scoala etc...imi place cum e scrisa dar nu ar strica mai multa actiune si mai mult suspans...relatia dintre kime si ayume imi aduce oarecum aminte d fetele din nana si imi place ...anyway...voi spune mai multe dupa sfarsit...sper sa nu ma dezamagiti tocmai aici...

20 – Un nou elev

Totul parea sa mearga normal la Hellsing High. Kime era in fiecare zi mai indragostita de Ryuga. Relatia lor mergea din ce in ce mai bine, iar Katrina nu mai indraznea sa se apropie de cei doi.
Pana intr-o zi cand se dadu vestea ca va veni un elev nou. Unul la fel de important ca Ryuga. Kime zambi la veste cicalitor catre Ayume, dar aceasta nu facu nimic. Ci doar se uita amenintator la ea.
„Tu nu stii cine vine, nu-i asa?” intreba Ayume serioasa.
"Da stiu.Si ce legatura asre asta?e doar un baiat!"spuse kime cu neinteres
„Cum poti sa fi asa de naiva? Tatal acelui baiat e urmatorul in linie la conducerea rasei noastre, dupa tatal lui Ryuga. Cei doi sunt rivali, iar fii lor sunt destinati sa fie concurenti pentru ca sunt de aceeasi varsta.”
"Aha inteleg...de fapt...POFTIM!?Ayume de ce nu ai zis asa de la inceput!?"spuse kime uimita.
Kime fugi sa-l caute pe Ryuga, dar o gloata de oameni se adunasera deja in campus si nu avea cum sa treaca de ei. Cu totii erau nerabdatori sa-l vada pe noul vampir care avea sa rivalizeze cu Ryuga in scoala lor asa cum faceau parinti lor.
Peste cateva minute sosii, un tanar cu par blond scurt, ochi albastri si un zambet cald, dar fals.
In acel moment toata ceata se dadu la o parte, numai Kime ramase la locul ei cu o privire plina de ura. Baiatul trecu pe langa ea si ii zambi, dar ea se incrunta si mai tare. Tanarul parea de treaba, dar Kime de la inceput nu il putea suporta deoarece parea prea imfumurat.
Cu totii il urmara inauntru, soptind unul catre celalalt si intreband unde era Ryuga, intebare pe care si-o punea si Kime.
Tanarul mergea in fata cu o privire plina de imfumurare, apoi mai arunca cate o privire cu ochi dulci catre Kime. Ea se uita la el urat, apoi iesi din rand, ducandu-se la Ayume pe care o vazu uitandu-se pe fereastra.
,,Hey,spuse ea,l-ai vazut?"
„Pe noul venit super chipes sau pe iubitul tau?”
,,Mie mi se pare un imfumurat bun de dispret...cel nou"spuse ea suparata
Ayume nu ii raspunse ci ii urma pe restul inauntru sa afle mai mult despre el, lasand-o pe Kime singura sa il caute pe cel absent de la intampinare. Ea observa ca Ayume il placea pe noul venit.
Merse in locul unde obisnuia sa stea Ryuga si il gasi.Se aseza langa el pe banca si ii spuse: „Hey,ce faci aici?"
„Ce fac deobicei, astept sa treaca noaptea,” ii raspunse.
,,Pe tine nu te deranjeaza ca e altcineva aici care concureaza cu tine?"
„Daca vrea sa concureze, o face singur.”
,,Dar daca vrea sa concureze pentru mine?"
Ryuga se intoarse cu privirea spre ea si zise zambind cu ochi rosi: „Atunci o sa-i smulg inima din piept.”
Kime il pupa pe obraz si ii spuse: ,,Dar eu nu o sa te insel niciodata"
Din pacate in urmatoarele zile se intamplase exact ce zisese Kime, acel nou student, Marius Kroft incepuse sa stea din ce in ce mai mult in preajma ei. Chiar daca ea il ignora mai tot timpul, incepea sa devina stresant, dar ce era mai rau era ca Ryuga incepea sa fie din ce in ce mai nervos de fiecare data cand era mentionat numele sau.
Cand il vazu ca se uita cu ochi dulci la Kime se umplu paharul.Era furios pe Marius...mai mult ca oricand.

hmm...that sound interesting ...but..kime sucks...mariu pare tare..simpatic...cred ca de data asta ii tin partea lui ayume daca il place..pacat ca e blond ...waiting for the new chapter

opaaa... prea devenea siropos si plictisitor
mai bine asa

21 – Rivali periculosi

Dupa ce zile la rand acel nou vampit se tot dadea pe langa Kime, rabdarea lui Ryuga era pe sfarsite si intr-o noapte se decise sa puna capat avansurilor sale. Era o luna plina afara si majoritatea elevilor erau in clase sau in camin asa ca nu aveau sa fie deranjati.
Il gasi pe Marius stand pe o banca in gradina, intins pe spate si cu un zambet pe fata.
„Deci in sfarsit te arati,” zise Marius fara sa-si deschida ochii.
„Esti la fel de arogant ca si tatal tau, dar de doua ori mai prost,” ii raspunse Ryuga.
„Si ce te face sa crezi asta?”
„Cel putin tatal tau are atata minte incat sa nu-l provoace pe al meu si sta unde ii e locul.”
„Am auzit ca esti destul de melancolic, sa nu mai vorbim ignorant,” zise Marius ridicandu-se. „Ma si gandeam daca aveai sa reactionezi daca ii faceam ochi dulci prietenei tale.”
Ryuga aproape ca nu mai avea rabdare, dar totusi ramanea calm, ca sa nu fie primul care incepe lupta. Era totusi nervos si nu putea sa ascunda cu totul ce simtea.
„Am incredere deplina in Kime, dar nu si in tine.”
„Vom vedea cat de sigur vei mai putea fi de asta in cateva zile,” ii raspunse si se intoarse cu spatele la el, asezandu-se din nou pe banca.
„Nu cred ca se va ajunge la asta.”
„Si de ce nu?”
„Pentru ca unul dintre noi nu va apuca ziua de maine,” Ryuga ii raspunse lungindu-si unghiile.
Marius sari de pe banca si il ataca inainte ca acesta sa o faca, dar Ryuga era pregatit si reusi sa-l opreasca inainte de a-i strapunge pieptul. La randul sau, elevul cu mai multa vechime in scoala il ataca pe noul venit, cu intentia de a scapa de el, dar puterile lor pareau sa fie egale.
Lupta celor doi continua o jumatate de ora, amandoi folosind puterile lor la maxim si nu doar forta bruta, dar si puterile speciale ale celor de sange-pur, iar pana la urma zgomotul produs de atacurile lor atrase atentia celor dinauntru.
Profesorii fusesera primii care aparura si se pusera intre cei doi. Amandoi erau grav raniti si foarte furiosi, ce ii facea foarte greu de controlat. Era nevoie de ajutorul altor studenti ca sa-i controleze pe cei doi si sa-i separe.
Pentru ca avea rude in oras, pe Marius il dusesera la el acasa, iar pe Ryuga la infirmerie unde petrecu toata noaptea, cu infirmiera si doctorul aproape tot timpul in caz ca avea nevoie de ceva ajutor.
Kime era ingrijorata, si, dupa multe rugaminti la profesorii lor, se duse cu viteza maxima la infirmerie. Acolo il vazu pe Ryuga ranit grav. Ingrijorata ea intreba:
"Ce ai patit?Cinte ti-a facut asta...O sa plateasca!!!"
„Calmeaza-te, el e intr-o stare mai rea ca mine.”
"Ryuga,pentru cine te-ai batut?"intreba ea uitandu-se fix in ochii lui.
„Mai trebuie sa intrebi?” o intreba zambind.
"Ryuga,sti ca in viata mea nu m-as da la el.Nu ar fi trebui sa te bati cu el. E o pierdere de vreme si sio va lua pe cocoasa de la mine.”
„Nu era vorba doar de tine, lumea noastra e mai complicata decat crezi.”
"Nu imi pasa,dar el nu ma atrage cu nimic.E doar un increzut"
Ryuga incepu sa rada, dar ranile i se deschisa iara si incepu sa tuseasca sange: „Poate ca ar fi trebuit sa te las pe tine sa-i inchizi gura.”
,,Ryuga ai grija cat razi.Sti doar ca vorbele dor mai tare decat faptele"spuse ea zambind
Si rugand-o pe asistenta,ea ramase toata noaptea sa il ingrijeasca pe Ryuga.El se simtea mai bine si mai calm in preajma ei, exact de ce avea nevoie ca sa-si recapete puterile.

umm...e bine...dar...la faza cu "pt tine m-am luptat/stii ca nu m-as da la el.."...a fost putin cam...siropos ...mi-ar fi placut sa dai mai multe detalii despre lupta..cine pe cine si cum s-au lovit...dar...cred ca e bine si asa...

bataieeee
ce face dragostea din om...

22 – O scrisoare ciudata

Ii trebui doar o zi ca sa-si revina dupa lupta aceea, dar se parea ca adversarul sau fusese putin speriat pentru ca in zilele ce urmasera, Marius se tinu departe de motivul pentru care cei doi se luptasera. Intre timp, lucrurile incepusera sa revina la normal, dar la doar o saptamana de la incident, Kime se trezi intr-o seara cu o scrisoare ciudata in fata usii. Ii era adresata ei, din partea lui Ryuga si o ruga sa mearga la clubul in care isi petecusera prima noapte singuri.
Kime zambi,dar i se paru ciudat Ryuga nu i-a spus in fata, avand in vedere ca se vedeau zilnic. Ayume ii lua scrisoarea din mana,o citi cu atentie si spuse incet: „Nu stiu daca e romantic sau ciudat.”
Kime chicoti incet apoi redevenind serioasa intreba: "Cu ce sa ma imbrac Ayu?"
"Pai gandeste-te si tu. Oricum sa te imbraci frumos ca doar nu vrei sa lasi impresie proasta la toti vampirii cu pur-sange de acolo"
"La ce nu te gandesti tu?"intreba ea dandu-si ochii peste cap.
"Cred ca la un baiat anume inca"spuse Ayume zambind.
Kime rase apoi se uita in sifonierul mare si isi alese o rochie neagra cu pietre albe stralucitoare si si-o imbraca. Isi pieptana parul apoi isi lua pantofii cei negri si iesi din camera.
Nu avu nici o problema sa iasa din campus, chiar daca trecu pe langa mai multi profesori. De cand intelesera ca ea si Ryuga erau impreuna stiau ca era putin probabil sa intre in bucluc atata timp cat il avea pe el sa o vegheze.
Pe drum spre club se gandea la motivul pentru care ii scrisese o scrisoare in loc sa mearga direct la ea si sa o invite. Poate ca pregatea ceva special pentru ea, sau poate ca lupta cu Marius il afectase cumva. Ajunsa in fata clubului trase aer in piept si se pregati sa mearga printre multimea de vampiri batrani cu ochi dezaprobatori.
In timp ce trecea se uita la un batran care o privea cu ura si care, dintr-un motiv anume, semana cu Katrina. Acesta intoarse privirea si Kime privi din nou inainte. Multimea se distanta din ce in ce mai mult de ea ,iar privirile curioase se mai rarisera. In final,ajunse in dreptul camerei lui Ryuga. Se uita lung, apoi batu la usa si intra.
Era foarte putina lumina in camera, abia cat sa vada pe unde mergea. Pe unul dintre fotolii, figura unui barbat statea si o privea cu doi ochi ce straluceau rosu aprins. Kime inchise usa si se apropie de el.
De la prima vedere Kime crezu ca era el, dar dupa ce se apropie vazu ca era diferit de Ryuga, dar in acelasi timp atat de asemanator. Barbatul ii facu semn sa se aseze pe fotoliu.Ea lua loc si barbatul se apropie incet de ea.
Se opri cateva secunde si o privi apoi se aseza inapoi in fotoliu si pocni din degete. Luminile se aprinsera si putu sa vada ca era de fapt tatal celui pe care trebuia sa-l intalneasca.
„Exact cum ma asteptam, ai raspuns imediat la chemarea fiului meu, chiar daca nu el a scris scrisoarea,” ii zise cu o privire rece.
Kime se uita cu manie la el si vorbi: "Cred ca da,deoarece eu chiar il iubesc."
„Iubire?” zise el zambind. „Am uitat cat de naivi sun muscatii tineri. Nu exista asa ceva in lumea noastra, poate placere fizica, dar nimic mai mult.”
„O da, stati si eu am uitat ca vampiri adulti nu stiu de ce s-au casatorit" spuse ea furioasa
„Casatoriile se bazeaza pe beneficii reciproce. E vorba de afaceri nu pasiune.”
,,Casatoriile nu sunt numai de abureala"spuse Kime incepand sa se enerveze
„Esti o copila, nu ai cum sa intelegi. In orice caz, nu te-am chemat aici sa discutam politica,” zise vampirul mai in varsta ridicandu-se si mergand langa bibleoteca.
„Desi sunt doar o copila cred ca stiu mai multe decat dumneavoastra" spuse Kime uitandu-se urat la el.
„Asta e impresia ta, dar esti mai noua in lumea asta decat crezi. Nu ai cum sa incepi sa-l intelegi pe fiul meu, cu atat mai putin lumea in care traieste,” ii zise pe un ton mai serios, stand cu spatele la ea.
,,Cred ca petrec mult mai mult timp cu el decat dumneavoastra"spuse ea imbufnata
„Ti-ar trebui un secol ca intelegi pe deplin viata lui si am planuri pentru el care nu te includ pe tine. Va implini optsprezece ani in cateva saptamani si va deveni mana mea dreapta in casa noastra indata ce isi va alege o consoarta, care nu va fi o fetiscana muscata cu un temperament care lasa de dorit.”
Kime se stramba putin apoi spuse calma: ,,Asta credeti dumneavoastra,dar nu sunteti tot ce vrea el."
„Nu prea are de ales. E singurul fiu pe care il am si este datoria lui, iar aceasta mica aventura dintre voi doi se va sfarsi inainte de ziua lui,” ii zise intorcandu-se spre ea incruntat.

ce om...
eu in locu ei plecam de knd il vedeam

23 – Aniversare

O zi speciala pentru rasa de vampiri. Venise aniversarea de 18 ani a lui Ryuga. Devenise adult si avea sa poata sa isi aleaga, fiind pur sange, sa conduca o casa. Pregatirile de aniversare incepusera cu o saptamana in urma, iar in dimineata marii zi se faceau ultimile retusuri. Kime era foarte entuziasmata ca iubitul ei va implini 18 ani.
La randul sau Ryuga parea sa fie suparat dintr-un motiv sau altul, statea departe de toata lumea si daca cineva mergea sa il caute se ascundea. Era de parca nu vroia sa fie vazut, chiar mai mult, ar fi preferat daca trecea intreaga zi fara sa trebuiasca sa vorbeasca sau sa vada pe cineva.
Kime se ingrijora, crezand ca are un motiv intemeiat ca sa dispara asa, se duse sa il caute. El statea, ca de obicei, pe banca, gandindu-se sau cel putin uitandu-se la stele. Ea il striga. El zambi si ii facu loc sa stea.
,,Ryuga, de ce nu vii la petrecere?" il intreba ea asezandu-se.
„Sa particip la mascarada aceea in care toti incearca sa fie cat mai placuti sa ne faca sa credem ca nu vor doar puterea si influenta noastra?”
Kime zambi si spuse: ,,Te cunosc si nu e doar acesta motivul, nu?"
Urma o pauza dupa care Ryuga ofta si zise: „Este o traditie a celor de pur sange care sunt mostenitori sa trebuiasca sa isi aleaga o consoarta care urmeaza sa-i fie sotie cand devine conducator al unei casi.”
,,Si de ce te feresti de asta?"intreba ea curioasa
„Pentru ca tatal meu deja a ales pe cineva. Nu o cunosc si nu am nici o intentie sa o fac. Sa nu mai vorbim de faptul ca nu voi mai putea sa ma vad cu tine,” zise, iar ultimele cuvinte cu o urma de amaraciune.
Kime il lua de mana si ii spuse: ,,Cred ca tu vei face ce e mai bine"
Ryuga nu apuca sa ii raspunda ca vazu pe cineva aprinzand din ce in ce mai multe lumini in caminul baietilor. Incepusera sa observe ca lipsea de prea mult timp si mai mult ca sigur ca tatal sau le zise celorlalti studenti sa il caute si sa-i spuna sa il aduca. O apuca de mana si o trase dupa el in spatele unui copac. O strangea aproape de el, dar nu prea tare ca sa nu o raneasca.
Kime il vazu preocupat si intreba: ,,Ce ai patit?"
„Daca pot sa evit sa merg acolo poate pot scapa de presiunile tatalui meu.”
„Cred ca da, dar....cred ca ar fi mai bine sa..."
Ryuga o intrerupse ii spuse: „Pot sta aici toata noaptea cu tine, iar apoi ma ascund in oras o vreme,pana cand renunta.”
,,Sti cat esti de dulce cand esti preocupat?"spuse ea incercand sa mai destinda atmosfera
Ryuga ii zambi si o saruta drept raspuns, apoi isi intoarse privirea inapoi spre cei care se plimbau din camera in camera, cautandu-l.
Kime il stranse in brate si ii spuse
,,Cred ca decizia iti apartine"
Ryuga nu ii raspunse, ii dadu drumul dintr-o data si mearsa spre scoala. Ea il urma incet in spate, gandindu-se ca pana la urma avea sa faca ce asteptau cu totii, sa isi aleaga o viitoare sotie. Cand ajunse in sala de festivitati, toti studentii si vampiri batrani care venisera incepura sai ureze la multi ani si sa dea noroc cu el. intr-un colt era asezat tatal sau, iar langa el o tanara cu par negru care ii zambea.
Ryuga luea un pahar, mearsa pe scena, se uita la cei din jur apoi zise cu un zambet cu totul necaracteristic lui: „Cu totii stim ca azi trebuie sa imi aleg o partenera cu care sa raman tot restul vietii dupa ce ii iau locul tatalui meu. Daca imi permiteti, voi anunta numele ei.”
Se lasa liniste in sala, cu totii se uitau mirati pentru ca era lucru cunoscut ca mostenitorul Tensei nu zambea deloc.
„Si o aleg… pe Kime Asumi,” continua ridicand paharul in directia ei.
Toti indreptara priviri mirate catre tanara fata. Ea rosi, in acelasi timp mirata. Plina cu o privire de invidie o privi fata care trebuia sa ii fie nevasta lui Ryuga. Aceasta se ridica de pe scaun. Prea mirat ca sa isi dea seama ce se intampla, tatal lui Ryuga o lasa sa plece. Ea se indrepta spre usile mari si la iesire ii mai arunca o privire plina de ura lui Kime care parea in al noualea cer.